Lista întocmită de revista „Veja”, conţinînd cele mai celebre personaje braziliene dispărute în cursul anului 2010, desenează o primă imagine a ţării tropicale: cuprinde doi politicieni, doi autori de muzică numită în general „uşoară”, un jurnalist, un critic literar – profesor de literatură, un bogătaş bibliofil pasionat şi un medic de rară generozitate, care şi-a sacrificat viaţa pentru ceilalţi.

La prima vedere – o proporţie echilibrată de profesii, apropiată de media europeană ori americană. La o privire atentă însă, specificul brazilian iese la iveală acolo unde nu te aştepţi.

Între cei opt, o singură femeie. Faptul că celebritatea are în Brazilia gen precis şi că doar 12% din ea este feminină spune ceva despre mentalitatea machistă a acestei ţări, ca şi a altor ţări neo-latine. Majoritatea celor opt provin din Sudul ţării şi mai ales din oraşul São Paulo: nu găsim argument mai vizibil pentru a măsura distanţa care separă cele două Brazilii – Brazilia sudică, de stil european, mereu în opoziţie cu cealaltă, mai întinsă, mai bogată în resurse naturale, dar populată de oameni infinit mai săraci.

Structura profesională a grupului celebrităţilor dispărute mi se pare la fel de importantă: politicieni, cîntăreţi şi compozitori, jurnalişti, persoane excentrice, precum bibliofilul. În schimb, un singur medic. Nici un cercetător, nici un savant, nici un inventator de talie mondială, nici un aspirant la Premiul Nobel, ba chiar nici un mare scriitor; Brazilia rămîne ţara vorbăriei şi a muzicii, a dansului şi a spectacolului; ea nu este ţara muncii anonime de o viaţă în bibliotecă ori în laborator, în aria experimentului tehnic sau în spital. Există oare în ştiinţele exacte, în tehnică, medicină, matematică ori măcar în lingvistică, vreo lege, vreo regulă ori vreo demonstraţie care să poarte nume brazilian? Mi-e teamă că nu. Profesia de ba