Piciorul plat reprezintă motivul principal pentru care se solicită consultaţii în cabinetele de Ortopedie pediatrică. A devenit o obişnuinţă ca zilnic să examinăm copii trimişi de medicul de familie sau aduşi de părinţi din proprie iniţiativă, pentru a vedea dacă au sau nu „platfus“, justificând solicitarea cu invariabilul argument: „Nu vreau ca atunci când va creşte să aibă picior plat, ca mine“ – afirmă dl prof. dr. Mihai Jianu şi dna dr. Raluca Damean, într-un articol care trece în revistă, pe baza dovezilor existente, abordarea corectă a piciorului plat la copil, atrăgând totodată atenţia asupra erorilor diagnostice şi terapeutice. (...) Piciorul plat reprezintă motivul principal pentru care se solicită consultaţii în cabinetele de Ortopedie pediatrică. A devenit o obişnuinţă ca zilnic să examinăm copii trimişi de medicul de familie sau aduşi de părinţi din proprie iniţiativă, pentru a vedea dacă au sau nu „platfus“, justificând solicitarea cu invariabilul argument: „Nu vreau ca atunci când va creşte să aibă picior plat, aşa, ca mine“. De-a lungul timpului, problematica piciorului plat la copil a suscitat numeroase controverse în ceea ce priveşte diagn Publicitate osticul, dar mai ales tratamentul. Deşi în literatura de specialitate există numeroase studii (uneori realizate pe mii de cazuri) referitoare la incidenţa piciorului plat, simptomatologia asociată sau evoluţia sa, nici în prezent nu s-a ajuns la un numitor comun în ceea ce priveşte oportunitatea tratamentului piciorului plat esenţial la copil şi adolescent. Deşi, pentru părinţi, piciorul plat este sinonim cu anormalitatea, 96% din copiii sub 4 ani au picior plat fiziologic, suplu, a cărui formă se va modifica în cursul creşterii şi implicit nu va necesita niciun tratament (fig. 1). Unul din şapte copii nu va dezvolta însă niciodată boltă plantară, acestea fiind formele familiale, cu t