Dacă am citit aproape toate romanele şi cele câteva cărţi de non-ficţiune scrise de marele prozator american, ce mă mai pot aştepta să aflu din volumul de corespondenţă Letters (Scrisori), de Saul Bellow, editat de Benjamin Taylor, Viking 2010? Multe.

M-au intimidat dintotdeauna scriitorii care şi-au găsit timp şi au avut disponibilitatea ca, pe lângă o operă de dimensiuni considerabile, să se dedice şi artei epistolare, să lase în urma lor colecţii de scrisori apte să umple multe volume şi să stârnească interes chiar şi la multă vreme după dispariţia autorului. Pentru o asemenea performanţă nu este suficient ca scrisorile să existe: trebuie să se facă şi cópii, să fie ţinute în ordine, arhivate. Implică o muncă de secretariat de-o viaţă, migăloasă, care presupune o preocupare aproape maniacală pentru conservarea unor comunicări în principiu efemere, cu atât mai dificilă cu cât mijloacele de reproducere erau mai primitive. Să ne gândim la vremurile anterioare maşinii de scris şi hârtiei indigo. Şi totuşi, de la Henry James au rămas 12.000 de scrisori, Virginia Woolf scria până la şase scrisori zilnic, fără să omită să-şi completeze şi jurnalul, scrisorile şi jurnalele ei oferind material pentru 12 volume, scrisorile lui D. H. Lawrence au fost publicate în opt volume, dintre scrisorile adresate de Cehov familiei şi prietenilor au fost strânse în volum 1890…

Benjamin Taylor a publicat acum şapte sute dintre scrisorile trimise de Bellow, adică două cincimi din cele păstrate. Sunt instantanee dintr- o viaţă lungă (90 de ani), plină şi trăită de la un capăt la celălalt între cărţi şi pentru cărţi: scriind, citind, predând cursuri de literatură. Cartea de 550 de pagini începe cu o scrisoare de despărţire adresată iubitei lui de 17 ani şi se încheie cu una scrisă la 88 de ani, în care este vorba de fetiţa lui, Rosie, în vârstă de patru ani, şi de prop