- Istoric - nr. 716 / 5 Februarie, 2011 Domnul Moldovei, Ioan Voda cel Viteaz, se alatura, prin faptele si jertfa sa, eroilor de seama ai luptei antiotomane, purtate veacuri de-a randul de poporul roman. Fiu al lui Stefanita Voda si stranepot al lui Stefan cel Mare, Ioan Voda era un barbat inalt, inzestrat cu o forta neobisnuita (intr-una din luptele cu turcii, la iezerul Cahul, a tras singur dupa el un tun), cunoscator al limbilor polona si turca, inzestrat cu harul vorbirii, iubit de cei din jur, Ioan Voda "se vedea ca-i harnic _ scria Grigore Ureche _ nu numai de domnie, ci si altor tari sa fie cap mai mare". Noul voievod a adoptat masuri care, pe plan intern, vizau intarirea puterii centrale. A inabusit in sange, in mai multe randuri, opozitiile marii boierimi ostile. A confiscat pentru pricini justificate, bunuri manastiresti. S-a preocupat de dezvoltarea economiei, in care scop a sprijinit comertul cu tarile din jur. A pus sa se bata moneda noua. In februarie 1574, un sol imparatesc a adus domnitorului moldovean porunca sa dubleze darea catre sultan. Daca nu, sa paraseasca tronul. Avand de ales intre a se supune sau a lupta "sa departeze mana turcului de dansii" _ Ioan Voda, in consens cu sfatul, cu tara, a adoptat calea eroica a impotrivirii. Domnitorul se bizuia pe o ostire bine pregatita, bine inarmata, inzestrata cu 110 tunuri, din care 80 erau de mare putere. Grosul il formau razesimea, targovetii, micii boieri. In 1574, Ioan Voda cel Viteaz a ridicat sabia pentru independenta Moldovei. La Jilistea, in apropierea Focsanilor, a avut loc o lupta apriga, incheiata cu infrangerea otomanilor. Pentru desavarsirea victoriei, Ioan Voda, intocmai ca stramosul sau Stefan cel Mare, a inscaunat un domn prieten in Tara Romaneasca. A pornit apoi la distrugerea fortificatiilor turcesti de la Dunare, obtinand noi victorii asupra unor corpuri de oaste turco-tatare. Succ