Nu are rost să facem aluzii, nu are rost nici măcar să ne facem iluzii. Fiecare generaţie îşi va căuta, oricum, revoluţia.
Va veni un timp când revolta anti-Mubarack va fi divizată între „revoluţie" şi mai sumarul „evenimentele din ianuarie-februarie 2011". Aţi observat îngrozitoarea degradare, compromitere, a cuvântului „eveniment"? Dacă o fetişcană sau un flăcăiandru, după câteva apeluri telefonice reuşite, strânge cinci pârliţi într-o cârciumă (şi mai târăşte până acolo şi un banner) se cheamă că a organizat un eveniment. Nu există limită a penibilului la care cuvântul „eveniment" să nu fie coborât. Chiar nu există limită.
Cât despre cuvântul „revoluţie", cuvânt îmbibat de sânge, cuvânt ameninţător ca o ghilotină, dar nu lipsit de un anume romantism, el îşi va continua cariera controversată, seducând mai ales în tinereţe şi în stânga, la inimă. Nu are rost să facem aluzii, nu are rost nici măcar să ne facem iluzii. Fiecare generaţie îşi va căuta, oricum, revoluţia.
Mă îngrijorează ce se întâmplă în Egipt, perspectiva unui război civil care, aşa cum spun - îngroziţi de-a dreptul - analiştii, „ar escalada fanatismul islamic". E posibil ca această idee banală să fie demodată sau chiar ridicolă. Totuşi: oamenii ar trebui să moară de boli incurabile, de bătrâneţe, nu în bătălii care arareori chiar sunt ale lor. Mă simt neputincios când aflu „arcul arabo-islamic al Mediteranei" inflamat şi ştiu flancul de sud al Europei expus.
Amestec uimirea cu repulsia privind corespondenţele din zone de conflict. Uimirea faţă de curajul, dacă nu inconştienţa, acestor jurnalişti, bărbaţi şi mai ales femei, şi repulsia faţă de întrecerea televiziunilor în a se lăuda cu riscurile pe care le-au îndurat trimişii, totuşi, speciali.
Atent la pierderile de vieţi, dar şi de demnităţi, omeneşti pe toate fronturile, pierzând zilnic batalioane întregi de s
