Din punct de vedere moral, politic şi doctrinar, I.I.C. Brătianu s-ar răsuci în mormânt dacă ar şti cum şi-au pus pirostriile bătrânul său partid şi mereu nurliul PSD. Plăcuţa de pe uşa înaltă, de stejar, a sălii Parlamentului - acolo unde Antonescu şi Ponta au semnat, sâmbătă, protocolul Alianţei Social-Democrate -, pe care stă scris "IIC Brătianu", a rămas, însă, nemişcată. Deh, istoria îşi schimbă mereu părul, iar partidele, aliaţii.

Dar, ca să ne îngrijim de partea bună a lucrurilor, trebuie să bifăm premiera în care două formaţiuni politice dâmboviţene şi-au lepădat şalvarii orientali ai tocmelilor nesfârşite, ai negocierilor perverse şi aluneacoase, ai pierderii timpului şi a timpurilor, şi au semnat într-o lună ceea ce alţii n-ar fi semnat în două legislaturi. Iar meritul acestui pragmatism greu de bănuit în urmă cu doar câteva luni, este, fără îndoială, al tânărului şi mai puţin preacurvitului tandem Ponta-Antonescu.

Spre deosebire de pozele de partid ale altor timpuri, în care spre buricul nou născutelor alianţe, platforme şi coaliţii, dădeau fuga hoardele de lideri, pe post de mare moaşe, sâmbătă, la căpătâiul alianţei au fost doar şefii de partid şi Liviu Dragnea, care la finalul cu semnături, a făcut mezanplas-ul la dosarele de protocol.

Moment festiv, doar cel al semnării propriu-zise: Ponta, mai emoţionat decât Antonescu, care părea puţin mai crispat decât alte dăţi, repezindu-şi în răstimpuri bărbia într-o parte şi clipind mai des ca secundarul ceasului de buzunar al bătrânului Brătianu, cetit lunea dimineaţa, în Dealul Mitropoliei; dar mai atent şi mai grijuliu decât liderul PSD, care uitase să semneze a doua oară pe protocol şi pentru care fusese nevoit să-i atragă atenţia; şi mai pupăcios decât Ponta, care luat cu blitz-urile, a uitat să-l pupe pe Crin, fapt pentru care acesta a fost nevoit să-l facă să înţel