"Poate ar fi mai simplu daca as pune punct"

Viata mea pana la 44 de ani a fost cu succese si cu greseli. Mai ales cu greseli, poate. Oricum, la 44 de ani aveam, totusi, o viata buna. Atunci s-a daramat totul, odata cu disparitia subita a tatalui meu. La 6 luni dupa aceea, sub presiunea socului si a efortului de a-i tine locul, am facut un AVC. Accident care m-a lasat cu sechele. Nu foarte mari, dar profunde. Intre timp, s-au agravat si problemele endocrine (am fost operata de tiroida si de atunci am ramas sub tratament endocrin permanent). Dupa operatia de tiroida, am facut o paralizie de corzi vocale, din cauza unei erori medicale. Drept consecinta, mi s-a facut o traheostomie, si la ora asta respir printr-un tub. Acum, pe langa problemele existente, s-au mai adaugat doua: un inceput de scleroza multipla, depistata si confirmata prin RMN, si o suspiciune de hepatita C. Si asa, dintr-un om cu o meserie foarte buna si cautata, mai ales in ziua de azi (consultant fonduri europene), am ajuns sa fac la negru traduceri si tehnoredactari ca sa ma intretin. Medicul care m-a nenorocit imi da o oarecare suma, sa-mi acopere cat de cat tratamentele medicale. In rest, am noroc cu mama mea si cu fratele meu. De mama, impreuna cu care stau, pentru ca ma ajuta cu bani, dar si pentru ca se ocupa efectiv de casa. Eu, din cauza bolii, nu pot sta in umezeala, nu pot sta in picioare. Sa-mi gasesc de lucru? Unde, la 48 de ani si bolnava? Din pacate, nu am suficienta vechime pe cartea de munca pentru a-mi face o pensionare medicala, desi diagnosticul comisiei medicale a fost pentru pensionare de grad II. Vin in fata dvs., nu numai sa va solicit un ajutor material, pentru a trece peste aceasta perioada de criza. As avea nevoie si de o indrumare la un specialist care poate imi da o alta solutie, sa ma ajute sa redevin cat de cat un om sanatos, pentru ca, la 48 de ani si la cata