"Ultima dată când am fost alături de nişte liberali a fost în iunie 1990, în Piaţa Universităţii. Îmi asum aceste lucruri, aşa cum îmi asum şi tot trecutul partidului pe care îl conduc". Aşezat în stânga lui Crin Antonescu, la şedinţa PNL, Victor Ponta clădea stângaci punţi de comunicare cu liberalii. Bătea însă la o uşă ruginită, de mult ieşită din ţâţâni. Partidul Naţional Liberal de acum are legătură cu Piaţa Universităţii cât are Ion Iliescu cu Twitter. Nu scuze pentru un trecut de care nu-şi mai amintesc aşteptau liberalii, ci promisiunea puterii imediate, câştigate fără prea mare efort.

Antonescu a ştiut instinctiv că aşa-i va cuceri pe liderii de filiale. A expediat în câteva cuvinte chestiunile privind doctrina, programul şi viitorul politic al PNL, intuind că pe aspiranţii de baroni îi interesează doar cum să-şi obţină blazonul. Liberalii din judeţe au înghiţit pe nerăsuflate şi protocolul cu PSD, cu tot cu principiile economice ale Uniunii Social-Liberale, pe baza cărora statul român este, în acelaşi timp, şi social şi liberal, are şi cotă unică şi impozit diferenţiat, depolitizează administraţia şi promite deja funcţii. Ca să-i atragă de partea sa, Antonescu le-a susurat procente electorale ameţitoare, degrabă-aducătoare de voturi. Pentru un partid leneş şi dezorganizat cum este acum PNL, alianţa cu PSD e mană cerească. În două treimi dintre judeţe, în special în Oltenia şi Moldova, liberalii locali vor să pună greul campaniei în cârca pesediştilor, oameni cu resurse şi cu o infrastructură funcţională încă de pe vremea lui Octav Cozmâncă. Mai dificil va fi pentru liberalii din Ardeal, unde PSD a rămas impopular. "Alianţa cu ei ne va costa în jur de patru procente", recunoaşte Teodor Atanasiu, şef la Alba. Antonescu a găsit însă cuvinte meşteşugite şi pentru transilvăneni: ce se pierde în Ardeal e nimic pe lângă câştigul la nivel naţional.