Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ monta în stagiunea 1983-1984 spectacolul în premieră absolută „Greul pământului“, mit valah în devenire, de Valeriu Anania. Arhivele instituţiei de cultură craiovene păstrează şi astăzi semnele trecerii pe culoarele teatrului a „vechiului, statornicului şi pasionatului scriitor de teatru“, după cum îl numea prof. dr. doc. Ion Zamfirescu.

Montarea piesei lui Valeriu Anania pe scena Naţionalului craiovean a fost calificată, la acel moment, drept un gest temerar „pentru că era vorba de cooperarea cu un mare scriitor, dar, în acelaşi timp, un slujitor al cinului ortodox (într-o vreme de ateism năprasnic!). Strădaniile mai vechi ale directorului teatrului şi secretarului literar de a conlucra cu arhimandritul Anania la montarea piesei «Steaua zimbrului» eşuaseră, şi numai apariţia celor două volume de teatru ale scriitorului şi a «Antologiei de teatru istoric», îngrijită şi girată de prof. dr. doc. Ion Zamfirescu în Editura Minerva (volume lansate, strategic, la Craiova) au dat argumentele care au putut impune, cu chiu, cu vai, intrarea «Greului pământului» în repertoriul craiovean, într-un moment în care opera celui mai mare creator de teatru poetic şi istoric, după Blaga, era trecut la index“, notează Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu în lucrarea „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“.

Nu era un text uşor digerabil de regimul de atunci. Valeriu Anania a evocat în „Greul pământului“ un timp şi un destin valah din vremuri tulburi, bizantine, redescoperind în mituri, legende, în ritualuri şi în fondul principal de simţire şi gândire al poporului imaginea românilor care îşi urmau neclintiţi destinul, la poalele stelelor, înfruntând furtunile istoriei, neîncercând nici măcar o clipă să reproducă documentar existenţa îndepărtată a lui Ioan Caloianul (1197-1207) devenit «împărat al bulgarilor şi valahilor»“. @N_P