Scriitoarea de origine română şi celebrul romancier cu care a corespondat intens sunt înmormântaţi în Cimitirul Père-Lachaise. Născută la Paris în 1876, fiica prinţului Grigorie Brâncoveanu şi a Ralucăi Musuruş, fiica ambasadorului Porţii Otomane la Londra, a rămas în istoria culturii franceze.

Anna de Noailles, autoare de versuri tipice pentru stilul Belle Epoque, scriitoare cu sânge românesc preţuită de Marcel Proust, a fost, împreună cu Martha Bibescu şi Elena Văcărescu, unul dintre puţinele vârfuri ale României la feminin oferite unei Europe care le-a adulat. Numele prinţesei, care a vizitat ţara de origine a tatălui o singură dată, a rămas în istoria literaturii franceze. Acest nume e purtat azi de un bulevard din Sarcelles, district aflat la 16 kilometri de centrul Parisului, dar şi de un liceu bucureştean. Apreciată în Franţa, opera Annei de Noailles a fost tradusă doar parţial în limba română.

Autoare a mai multor volume de proză şi de versuri, conştiinţă de secol XIX, neînţelegătoare faţă de îndrăznelile manifestate la începutul secolului următor, prinţesa a fost educată în cultul strămoşilor iluştri - Brâncoveni, Basarabi, Bibeşti - într-o familie aflată în relaţii strânse cu capetele luminate ale Parisului şi iubitoare de artă, Anna Brâncoveanu a devenit o adolescentă cu intense preocupări intelectuale. A debutat cu ciclul de poeme „Litanies" („Litanii"), publicat în 1898 în pretenţioasa „Revue de Paris" şi semnat „Anna de Brancovan".

Talentul care a câştigat imediat recunoaşterea criticilor s-a confirmat în 1901, la debutul editorial cu volumul „Le Coeur Innombrable". Autoarea a fost considerată una dintre cele mai importante voci din poezia fraceză a vremii şi a primit imediat Premiul Archon-Desperouses din partea Academiei Franceze.

Arta de a ţine un salon

1901 a fost un an crucial, căci a însemnat şi începutul prieteniei ş