Istoria se repetă. Şi evenimentele, de asemenea. Peste tot, în lume, întotdeauna şi din toate timpurile, cei ajunşi în fruntea bucatelor unei comunităţi, a unei ţări şi chiar în fruntea unei lumi întregi, au recurs şi recurg la toate armele posibile, fie ele şi neconvenţionale, pentru a-şi păstra "titlurile" şi averile acumulate pe seama celor mulţi şi umili. Aşa a prins rădăcini "experienţa" multimilenară a dominaţiei politice, economice ş.a.m.a.d. Practic, omenirea îşi conservă în tolba ei cu viclenii, într-un folder secret, neaccesabil de către muritorii simpli, "învăţăturile cele rele" tocmai bune pentru a-şi hrăni, la un moment dat, dihăniile sufleteşti: duplicităţile, ipocriziile, dorinţa de mărire, orgoliile şi trădările. La noi, istoria s-a blocat într-un capitol care pare să-i fi fost hărăzit de nişti minţi afectate exact de bolile mai sus amintite; pluteşte într-un pasaj de autodistrugere programată, de care cei mulţi şi supuşi sunt străini.

Cât despre consecinţele care i-au fost... livrate ţării, se vorbeşte, se scrie şi se clamează, inutil. Deznădăjduitor de inutil. În zadar încearcă Puterea să dea impresia că se mai doreşte trezirea la viaţă a unui minuscul paragraf al economiei româneşti. Au căzut până şi butucii care mai propteau puţinul ce se mai păstrase după primii ani de guvernare a României. Practic, Puterea încearcă, fără sorţi de izbândă, să treacă, forţat, cămila prin urechile acului. Asemenea simpatizanţilor regimului Hosni Mubarak (de-a dreptul răvăşiţi de furia opozanţilor conducerii Egiptului), care au ieşit, printre tancuri, la atac, călare pe o cămilă (!). Nu ştim dacă, şi într-un caz şi în celălalt, intenţia protagoniştilor este (sau a fost) aceea de a "cita" o pildă din Biblie sau poate chiar şi din Coran.

Pildă pe care a înţeles-o fiecare în parte după cum i-a fost lectura şi intenţia de a reţine ceva din mesajul profun