Nu știu cât de bine puși la punct sunteți cu ultimele noutăți în ceea ce privește cremele și compoziția lor. Eu primesc de vreo săptămână mailuri prin intermediul cărora se face reclamă unor produse cu extract de melc. Cremă de noapte, de zi, gel de curățare, tot ce vă imaginați că se folosește pentru ten, totul pe bază de extract de melc.

Acum, nu că aș avea ceva împotriva firmei respective, poate, prin cine știe ce minune cremele acelea elimină trei riduri sau redau strălucirea tenului sau mai știu eu ce nebunie fac însă mi se pare complet nedrept față de bieții melci. Explic și de ce. Când eram prin clasa a V-a sau a VI-a tocmai apăruse moda și nebunia exportului de melci, în special către Franța și la noi la școală se organizau adevărate vânători, fiecare copil trebuia să ducă o anumită cantitate de melci la școală și să-i predea. Probabil știți modelul măcar din filmul de mai jos.

Senatorul melcilor (1995)

Vezi mai multe video din film

Aceștia erau măsurați cu un inel, trebuiau să aibă cam aceeași dimensiune iar cei care nu se calificau erau aruncați în șanțul cu apă de lângă școală unde majoritatea mureau pentru că melcii de uscat nu supraviețuiesc în apă. Contrar legendelor de tot felul. Noi, adică prietena mea Dana și cu mine îi pescuiam din șanț (chestie pentru care am avut diverse divergențe de opinii, ca să nu le spun conflicte prima dată cu mamele apoi cu profesorii și chiar și cu câțiva copii) și îi salvam, îi duceam într-o anexă din spatele blocului nostru unde ai mei țineau unelte de grădinărit, lemne și tot felul de nimicuri. Motiv pentru care am mai avut un moment delicat cu mama când într-o dimineață frumoasă a intrat să ia ceva de acolo și a observat cu groază și stupoare că în locul respectiv locuiau nederanjați câțiva zeci de melci. Bun, după momentul delicat, după râuri de lacrimi și hohote de plâns cum că dacă nu