Face pe inocenta, cu aerul acela de candoare ce şi-l însuşeşte uneori admirabil, pe când alteori joacă pe scenă rolul unei femei fatale, gen Marlene Dietrich. Ah, filmele americane au prea mare influenţă şi dau unor fiinţe uşor dezaxate ca Gina posturi şi roluri ridicole, dacă nu tragice. Romanele nu exercitau atâta influenţă nefastă cât filmele şi mai ales Hollywoodul dă mereu la iveală femei fatale, vampe, cabotine care zăpăcesc fiinţe care se vor interesante şi sunt dornice mereu de comentarii. (...) Gina joacă teatru mai bine decât actriţele, trecând dintr-o extremă în alta pe nesimţite”.
Exasperat şi neputincios, soţul ei scria: „Cheltuieşte ca o nebună ce are şi ce nu are, vinde lucruri din casă, ce primeşte de la tatăl ei cheltuieşte, apoi cheltuim salariul meu şi hai împrumuturi. (...) Dezechilibrată în toate, făcând şi teorii despre lipsa de însemnătate a banului”. Cu toate acestea nu poate să nu o admire – „Gina s-a făcut blondă, vopsindu-şi părul. Pare o stea de cinema americană, lumea se întoarce după ea pe stradă. Are ceva de aventurieră şi de boemă, cu toate că face pe vedeta aristocratică”. „A fost strălucitoare în vervă şi în dialog (...) la Operă Gina în rochie de tafta neagră, vopsită cu violet pe păru-i blond, cu orhidee la corsaj. A făcut senzaţie ca un star de cinema.”
Petru Comarnescu nu exagera când scria: „Nu ştiu dacă se vede iar cu el, cum poate că s-a văzut la Sinaia. De ieri am început să bănuiesc şi asta. Dar chiar de-ar fi adevărat, ce aş putea face? Nu mai ţine de mine, căci acum s-a consumat pretinsa iubire. E o cabotină, căreia îi place scandalul şi vrea să se vorbească mereu despre ea. S-a vorbit îndestul în legătură cu mine, acum vrea să se vorbească şi în legătură cu Cocea. Vrea cu tot dinadinsul să fie eroină de bârfeli şi comentarii. Din memoriile lui N.D. Cocea reiese că cei doi se întâlneau, chiar dacă ac
