Heisei, adica isihia!
Ajuns in septembrie, 2010, la Tokyo, am aflat ca japonezii numara altfel anii: ei se afla in anul 22 al erei Heisei. Ei numara anii de la intronarea imparatului. La urcarea pe tron, monarhul japonez inaugureaza o era noua, si da epocii sale un nume-emblema, un nume-program. Actualul imparat, Akihito, a dat epocii sale numele Heisei, care se traduce: liniste, pace.
Pentru mine, cuvantul heisei a sunat drept hesychia (isihia), termen grec care inseamna tot "liniste", liniste luminata. Acest paralelism mi s-a parut providential. Sa vizitezi Japonia, in chiar epoca isihiei! Am luat-o si ca pe o adresare personala, oricum, de bun augur.
Am rugat un confrate japonez (pe care l-am cunoscut la Congresul scriitorilor la care eram delegat) sa-mi traduca in japoneza formula isihasta, stihul de 5 cuvinte: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", stih care se repeta in rugaciunea inimii (pe care voiam s-o fac cunoscuta in Japonia, pe cat posibil). Astfel, primele notiuni de limba japoneza le-am primit la invatarea formulei isihaste; ea suna astfel: "Shu Iesu Kirisutoyo, Watashi Wo Awarende, Kudasai".
In japoneza, stihul isihast are 7 cuvinte, deci este mai lung decat versiunea romana sau greaca. Cuvantul in plus, kudasai, este o reverenta. Japonezii nu se pot lipsi de reverente nici in rugaciune. Ei sunt politicosi chiar si cu Dumnezeu! Dar faptul ca partea a doua a stihului, cea rostita pe expiratie, este ceva mai lunga vine perfect cand faci sincronizarea stihului cu respiratia.
Asadar, am resimtit un acord intre duhul epocii heisei ("linistea") si propria mea cautare spirituala de-o viata: isihia.
Alta usa deschisa spre "genius loci nipponensis" era acel precedent divin: binecuvantarea data Japoniei de catre calatorul mistic Monseniorul Ghika, acum opt decenii.
A pune o pecete pe viitorul lumii
A
