Procesul de mitocănizare a poporului român s-a realizat cu participarea extraordinară a televiziunii. Ziarele, urmând spiritul gregar la care românii excelează, au devenit tabloide și au cultivat și mai abitir instinctele primare, subculturale, hrănind masele de cititori cu porții masive de monstruozități. Într-un timp jignitor de scurt gustul publicului era deja spurcat și adictiv. Dependența de grotesc a românilor s-a realizat cu eforturi minime, iar înțelegerea tacită dintre presa scrisă și televiziune a fost hotărâtoare. Cu fiecare an, după 90, românii au mai făcut un pas înapoi în grotă și-au modificat gusturile, preferințele, femeile au învățat să dea din șolduri, bărbații să bată ritmul în masă, apoi au desacralizat reperele și au călcat în picioare valorile. Umorul a coborât cu liftul până la nivelul subnutriției culturale. Sub vasta umbrelă a posturilor tv au luat naștere producții precum Ciao Darwin, Trădați în dragoste sau Test de fidelitate, care au punctat decisiv în startul pentru coruperea minților lucide de acasă.
Gagicile interlopilor au devenit actrițe, prezentatoare, asistente.
Telespectatorul începuse deja să înghită hrana surogat oferită cu atâta generozitate de producțiile mamut, și în lipsa unor alternative viabile, a intrat în hora prostiei, înfulecând pe nemestecat dejecții și infecții care s-au așezat mai ceva ca pielea de oaie pe creștetul capului, precum înfiorătoarea poveste din romanul lui Cinghiz Aitmatov. Fenomenul se numeste mancurtizare iar noi am fost cobaii perfecți pentru acest proces. Ni s-a aplicat pe cap o bucată de piele de oaie udă, apoi ne-am pus ochelarii șucari, și-am ieșit afară la soare să ne bronzăm. Pielea de oaie prin uscare s-a lipit atât de tare de scalp încât a făcut masă cu pielea naturală și prin strângerea constantă asupra cerebelului a produs dureri atât de cumplite încât am devenit inerți, lipsi
