Calea ferată din ţara noastră se confruntă în această perioadă cu multe greutăţi şi cred că, în acest context, este necesar să fie evocate câteva etape din istoria acestui domeniu de activitate.

Pentru a marca începutul istoriei căilor ferate, trebuie precizat că prima cale ferată din lume destinată transportului de călători a fost inaugurată pe 15 septembrie 1830, adică acum aproape 180 de ani, în Anglia. Primul român care a călătorit cu trenul: Petrache Poenaru. Pe 27 octombrie 1831, linia a fost vizitată de tânărul bursier român Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, care, în raportul său oficial, spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una dintre minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane, sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi...“

Începuturile modeste de la noi

Prima linie de cale ferată de pe teritoriul actual al României a fost construită şi inaugurată pe 20 august 1854 pe traseul Oraviţa - Iam - Baziaşi. La început, a fost utilizată numai pentru transportul de cărbune pentru alimentarea vapoarelor care navigau pe Dunăre. A fost dată în folosinţă şi pentru transportul de călători la 1 noiembrie 1856, avea o lungime de 62,561 km. Dintre lucrările de artă de pe linia Oraviţa - Baziaş este de remarcat viaductul de peste valea râului Oraviţa, cu o lungime de 86,7 m şi o înălţime de 10,2 m, construit din zidărie portantă din cărămidă, rămas în funcţiune până astăzi. Calea ferată a fost deservită iniţial de 13 locomotive cu abur. Sectorul Oraviţa - Iam este funcţional şi astăzi. Are o lungime de 27 km şi este parcurs în aproximativ un oră.

Pe 15 noiembrie 1857, a fost dată în exploatare linia Timişoara – Jimbolia - Seghed cu o lungime de 114 km, iar la mai puţin de un an - respectiv pe 20 iulie 185