Printre alte proiecte ce sfideaza imaginatia se numara inca un proiect german din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Se vroia crearea unei arme orbitale, ce focaliza o raza de lumina foarte puternica, pentru a distruge tinte aflate la suprafata Pamantului.
Schitele initiale ii apartin lui Hermann Oberth, care le-a publicat intr-o lucrare a sa din 1929. Planuise ca o astfel de masinarie sa reflecte razele solare inspre turbine de abur special construite pe suprafata Pamantului pentru a produce electricitate.
Posibilitatea de a o folosi ca o arma a devenit de interes cativa ani mai tarziu, dupa ce nazistii au ajuns la putere.
Operatiunea "Paperclip" si dezvaluirile lui Keck
Aliatii au aflat de aceste planuri abia dupa ce americanii au inceput faimoasa intrecere cu sovieticii pentru a recruta oamenii de stiinta germani la sfarsitul razboiului, in timpul operatiunii "Paperclip".
Locotenentul colonel John A. Keck, pe 28 iunie 1945, dezvaluie in timpul unei conferinte de presa de la Paris ca, in afara celor 1.200 de oameni de stiinta germani luati in custodie, reusisera sa dea si peste o adevarata comoara tehnologica.
Aparate optice cu vedere de noapte, metode de lansare a rachetelor din submarine, tunuri de artilerie care ar fi lansat proiectile la peste 100 de kilometri sau primele rachete intercontinentale, toate acestea reprezentau o noutate absoluta pentru acea vreme. Dar proiectul care cu adevarat a atras atentia a fost altul.
Sonnengewehr - arma solara
La centrul de cercetare din Hillersleben inginerii germani planuiau constructia unei statii spatiale, amplasata la o distanta de 8.000 de km fata de Pamant, avand in componenta ei o oglinda uriasa de 3 kilometri patrati.
Componentele statiei erau transportate de catre rachete din seria Aggregate, realizate