De la 10.400 de angajaţi, combinatul funcţionează acum cu 800. Fostul CSR, actual TMK, a început lupta cu capitalismul după 1990, atunci când numărul angajaţilor a început deja să scadă treptat.

Combinatul Siderurgic din Reşiţa a fost mândria României pe vremea comunismului, înainte să mai apară pe piaţă şi altele similare, aşa cum este, de exemplu cel de la Slatina. Piesele sale unicat, produse de cei aproape 10.400 de angajaţi le mai vedem chiar şi acum la trenurile autohtone. Foştii ceserişti, care au reuşit să-şi păstreze joburile prin lupta dură cu economia de piaţă şi privatizările dezastruoase îşi amintesc şi acum cu mândrie de perioada de aur, dar se consideră norocoşi că au loc de muncă. „Noi am produs discuri şi bandaje prin forjare pentru calea ferată, unice în ţară. La Combinatul Siderurgic Reşiţa, s-a produs chiar şina de cale ferată, dar şi de mină", spune Iosif Ciuciuc, unul dintre angajaţii care a reuşit să treacă peste perioadele de restructurare ale uzinei.

Premieră şi în hidroenergie

Potrivit istoricilor, CSR a avut parte de câteva premiere la nivel naţional în ce priveşte sistemul hidroenergetic. „În 1970 s-a terminat de construit barajul Trei Ape de pe Timişul superior. Acest baraj reprezintă o premieră la nivel naţional, fiind construit din anrocamente, cu nucleu de argilă", spune istoricul Mircea Rusnac. De altfel, specialiştii sunt şi acum de părere că sistemul hidroenergetic de pe Bârzava superioară este unul dintre cele mai interesante din ţară.

Greve istorice la CSR

Liderii sindicali îşi amintesc şi acum cu groază de schimbările prin care a trecut uzina, după ce a picat regimul comunist. Oamenii povestesc că declinul uzinei a început în 1993, iar de atunci lucrurile au mers tot mai prost. „S-a închis sectorul de producţie primar, a scăzut producţia, au început restructurări masive. Atunci, la CSR au rămas doar 6