Secvenţă din En atendent

Compania "Rosas", a coregrafei Anne Teresa de Keersmaeker, a oferit, până în 6 februarie, la Théâtre de la Ville din Paris, cu un succes răsunător, spectacolul "En atendent".

Creată anul trecut pentru "Cloître des célestins" de la Avignon, coregrafia este gândită pe "ars subtilior", muzică intelectuală, de o rafinată complexitate ritmică şi polifonică, scrisă în principal pentru flaut sau voce, plină de disonanţe şi contraste, apărută în secolul al XIV-lea, când Marea Ciumă făcea ravagii după Războiul de 100 de ani, la Curtea Papei de la Avignon. La Festivalul de la Avignon, spectacolul a fost dansat în lumina amurgului, direct pe pământ, şi s-a terminat când dansatorii abia mai puteau fi ghiciţi, ca nişte umbre în întunericul nopţii. Coregrafa ar urma să creeze o a doua parte, în acelaşi loc, de data aceasta în lumina zorilor, în vara acestui an.

Ca întotdeauna, Teresa de Keersmaeker porneşte de la frumuseţea structurii muzicale aliindu-i emoţii şi haosul timpului. "Ars subtilior, spune ea, este muzica unui timp al calamităţilor şi se potriveşte perfect celui de astăzi". Spectacolul are o forţă de invenţie care uluieşte. "A coregrafia înseamnă a scrie în spaţiu", scrie Ariane Bavelier în "Le Figaro. Cu "En atendent", ea realizează o coregrafie sofisticată, de mare bogăţie, rareori atinsă. În acest mare poem al cerului şi al pământului mişcările trupurilor încarnează toate întrebările mistice ale umanităţii, încă de la începuturile ei.

Dansul se dezvoltă în volute, pornind de la figuri simple, către combinaţii din ce în ce mai complexe, răspunzând celor ale "ars subtilior".

Titlul spectacolului este cel al unei balade a lui Filippo da Caserta, scrisă în franceza veche, ceea ce explică şi lipsa celui de al doilea "t" din "atendent". "Cei opt dansatori şi trei muzicieni (o flautistă, o cântăreaţă la vielle - un fel de f