Foto: Cristian Crisbăşan Nu sunt un susţinător al actualului Guvern. Clasa politică de azi este o mafie a cărei familii se tot perindă, din patru în patru ani, la conducerea ţării, cu complicitatea românilor care-i votează.

Dar în cazul recentului scandal al recalculării pensiilor militare, cred că aspectul moral este mai important prin comparaţie cu cel legal. Da, s-a încălcat legea, şi aici nu este nimic de discutat. Însă nu pot să am respect pentru o lege care protejează nişte privilegii imorale.

Din păcate pentru domnii pensio­nari militari de azi (ofiţeri şi ofiţeri superiori, beneficiari ai unor pensii grase) ofensaţi în onoarea lor de „eroi ai neamului”, eu ştiu foarte bine cum stau lucrurile. În primul rând, bunicul meu a fost veteran de război, a făcut trei ani armata şi când să fie lăsat la vatră l-au trimis pe front să lupte împotriva armatei sovietice în al doilea război mondial. A stat patru ani pe front şi acolo i-au murit doi fraţi, dintre care pe unul l-a ţinut în braţe până şi-a dat duhul, pentru că avea o gaură în spate prin care i se vedeau plămânii şi prin mandibula smulsă i se vedea în gât. A fost lăsat la vatră în august 1944 şi când au venit trupele sovietice în ţară a fost jefuit de o patrulă de soldaţi conduşi de un comisar politic. A murit la vârsta de 99 de ani. Pentru mine, el este un adevărat erou. Da, de pensiile adevăraţilor veterani de război nu ar trebui să se atingă nimeni. Însă aceştia mai sunt foarte puţini.

Pe de altă parte, am avut „cinstea şi onoarea” să fac armata sub regimul comunist. Am fost lăsat la vatră în ianuarie 1989. A fost cea mai neagră perioadă din viaţa mea, şi nu din cauza privaţiunilor de tot felul – despre care se spune că ne-ar fi făcut „bărbaţi”. Ci pentru că acolo, timp de un an şi patru luni, am cunoscut cele mai crunte abisuri ale ipocriziei, inculturii, min­ciunii, prostiei, hoţiei, rău