Cintezele australiene care sunt curtate de par­te­neri cu înfăţişare nu tocmai plăcută devin atât de stre­sate încât cu greu se pot împerechea, dar ele nu vor refuza niciodată să procreeze, după cum au observat oamenii de ştiinţă. Un studiu realizat în Australia arată că nivelul stresului la cintezele Erythrura gouldiae creşte de trei-patru ori atunci când se îm­pe­re­chează cu un cintezoi urât faţă de nivelul stresului la femelele care se împerechează cu parteneri frumoşi. Pentru a ajunge la această teorie, oamenii de ştiinţă au făcut două tipuri de în experimente: un experiment în care o femelă Erythrura gouldiae a fost închisă într-o colivie cu mai mulţi potenţiali parteneri, acestei femele permiţându-i-se să-şi aleagă, „după poftele ini­mii”, un cintezoi „pe măsură”; în al doilea experiment o femelă Erythrura gouldiae a fost închisă într-o colivie alături de un singur mascul, forţându-i-se astfel „mâna” să facă pui cu acesta. În ambele experimente, cintezele s-au arătat interesate de oferta pusă la dispoziţie de cercetători, cu toate că în primul experiment femela a fost mult mai stresată decât cea din al doilea experiment.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, femelele Erythrura gouldiae ar prefera să se împerecheze cu masculi cu trăsături fizice asemănătoare cu ele. Cercetătorii au observat că, atunci când trebuie să-şi aleagă partenerul dintr-un grup mic de masculi, cele mai multe cinteze îl aleg fix pe cel mai urât. De ce? Mai bine să-şi împartă viaţa cu cineva, decât să sfârşească în singurătate, fără urmaşi. Dar ce înseamnă „urât”? Cintezele se uită întotdeauna după un mascul pe al cărui cap predomină pene de culoare roşie sau neagră. Dacă femela are capul roşu şi masculul – capul negru, atunci rata mortalităţii puilor creşte, spun oamenii de ştiinţă, citaţi de pagina de internet a revistei Cosmos.

Pe de altă parte, cintezoii cu capul „pictat” în g