Chiar şi după aderarea la Uniunea Europeană, Vestul a privit Estul ca o periferie. Acesta este şi unul dintre sensurile actuale ale numirii noilor state membre ale UE ca „estice“.Utilizatorii acestei expresii au reluat mecanic o terminologie din altă eră, deşi menţionează că acum se referă la noi state membre ale UE care, însă, ar avea nişte atitudini, comportamente, idei care nu ar fi similare cu ceea ce au susţinut vechile state membre, îndeosebi cele din grupul fondator al UE.

De doi-trei ani, vocabularul politic al slujbaşilor instituţiilor UE şi al politicienilor, dar şi al analiştilor din statele occidentale repetă iar, cu o frecvenţă în creştere, expresia „esticii". Prin această formulă nu sunt desemnaţi doar cetăţenii ori liderii spaţiului geopolitic din Est (teritoriul răsăritean de la frontiera estică a Uniunii Europene), ci şi ai celor opt noi state membre, din fostul bloc comunist, care au aderat la UE. Citiţi şi: Financial Times: 2011, anul luptelor între Est şi Vest în interiorul Uniunii Europene

Pentru acest caz, sensul dat termenului „estici" are un amestec confuz de geopolitică şi geocultură. Utilizatorii amintitei expresii au reluat mecanic o terminologie din epoca Războiului Rece, deşi menţionează că acum se referă la noi state membre care, însă, ar avea nişte atitudini, comportamente, idei care nu ar fi similare cu ceea ce au susţinut vechile state membre, îndeosebi cele din grupul fondator al UE. Subliniem că acest vocabular se rosteşte complementar celui care se referă la o altă distincţie geoeconomică şi geoculturală, adică „Nordul" prosper, inclusiv datorită unor virtuţi culturale, şi „Sudul", mai modest socio-economic şi din cauza unor caracteristici culturale.

Precizăm că sublinierea unor diferenţe sub-regionale ierarhizate, la nivelul UE, a devenit şi mai insistentă odată cu protecţionismele promovate de unele stat