Mariajul din interes dintre social-democrati, liberali si conservatori contine, ca toate mezaliantele, riscul sa se confrunte cu disfunctii erectile.
Tarele liderului din umbra al PC, cu toata trambita mediatica, au premisele pulverizarii increderii in demersul aparent curat al partenerilor, si modelele comportamentale ale principalilor lideri, care batatoresc optiunea discursului golanesc, neaducand in peisaj o alternativa, sunt tot atatea motive sa inclin sa prevad esecul intreprinderii politice.
Totusi, semnalul este determinarea, posibilitatea victoriei. Acesta este mesajul pe care trebuie sa-l inteleaga romanii, dupa calculele mirilor. Aici, in materie de imagine, se duce intreaga batalie.
O stie si PD-L. Care desi ridiculizeaza coalizarea formala a Opozitiei si anunta victoria proprie, cu fiecare saptamana in care creste cate-un punct in sondaje, a intrat in ceasul al 12-lea. Cand nu-si mai permite sa riste nimic. Si nu va avea succes spunand ca deplasarea PNL spre stanga ii va eroda pe liberali, cei care vor da candidatul la alegerile prezidentiale, ci punand mana pe carte, ascutindu-si limba inteligent. Foarte putin electorat face distinctii doctrinare.
Democrat-liberalii nu trebuie sa-si consacre energia pentru a contracara initiativa de suspendare a lui Traian Basescu. Chiar si in varianta in care UDMR va vira spre cealalta tabara (lucru greu de crezut, cand a obtinut prin Legea educatiei ce n-a reusit in 20 de ani, si poate cere orice partenerilor, inclusiv Statutul minoritatilor), validarea unui referendum este putin probabila.
Tot ce trebuie sa faca principalul partid de guvernamant este sa explice natiunii, pe limba ei, de ce merita sa conduca in continuare. Sa elimine haosul din comunicare, dar mai ales din actul administrarii tarii. Sa se mobilizeze. Sa foloseasca tot ce are mai valoros pentr
