Singurul fotbalist din lotul Urziceni care nu a reuşit să se impună la Steaua rupe tăcerea Marius Onofraş spune că simte o imensă dezamăgire că n-a jucat mai mult, dezvăluie motivul pentru care nu s-a integrat şi de ce crede că a fost scos ţap ispăşitor
Are accent moldovenesc în fiecare frază pe care o rosteşte. Nu vorbeşte în clişee, spune lucrurilor pe nume, nu evită nici o întrebare, e extrem de sincer atunci cînd analizează motivele pentru care nu s-a impus la Steaua. Onofraş a explicat ieri pentru prima dată în detaliu, la fix 6 luni de momentul sosirii lui în Ghencea, de ce pînă acum experienţa lui la Steaua a fost un eşec.
- Marius, doar tu nu ai reuşit să prinzi primul "11" dintre cei care aţi venit de la Urziceni. Restul, Galamaz, Brandan, Ricardo, Marinescu şi Bilaşco, sînt titulari. Ai vreo explicaţie?
- Nu prea am nici una. Nu ştiu, mi-e greu, mi-e chiar foarte greu, aşa a fost şi în cele 6 luni deja trecute, aşa va fi şi în continuare.
"Nesiguranţă, neîncredere, un şoc total"
- Am înţeles că e greu, dar de ce e atît de greu pentru tine?
- Pentru că e dificil cînd nu joci şi stai pe bară. E greu pentru unul ca mine să vin de la o echipă unde evoluam meci de meci la o alta la care să joc două-trei meciuri într-o jumătate de an. Păi, la Steaua n-am jucat aproape deloc.
- Ai ratat acomodarea?
- Totuşi, n-am plecat la sute de kilometri depărtare de Urziceni, într-o altă ţară, cu o altă limbă, cu o altă cultură, am venit în Bucureşti, în România, la 55 de kilometri. Totul a fost ciudat, trecerea bruscă, dar şi faptul că la Steaua totul e altfel.
- E diferit faţă de Urziceni?
- Poftim?! Diferenţa e uriaşă, de fapt, nici nu se pot compara cele două echipe. Ce naiba, acolo nu ne băga nimeni în seamă, n-aveam presiune, fanii nu existau. Aici, suporter
