”Motivația împingerii lui Ponta spre alianța cu liberalii este poate fi chiar mai puternică în interiorul PSD. Unii vor să-l împingă pe Ponta spre obiective electorale, pentru a-l distrage de la obiective politice. Cuvântul reformă sau modernizare îi sperie pe mulți din cei aleși în echipa Mircea Geoană, dar care s-au trezit cu Ponta președinte. Ei se gândesc, firesc, în fiecare zi că Ponta ar putea să aștepte doar prilejul de a-i debarca, indiferent ce promisiuni de vasalitate i-au făcut. Alegerile anticipate sau suspendarea lui Băsescu sună bine pentru public și ar putea excita militanții din PSD, astfel încât să poată uita imperativul modernizării sau a reformei.” Fragmentul este dintr-o analiză a domnului Vasile Dâncu, publicată pe blogul personal, pe 15 iulie 2010.

Ei bine, baronii PSD-ului pot sta liniștiți. Au învins. Și asta fără să se obosească prea tare. Pentru că domnul Victor Ponta nici măcar nu și-a pus problema să schimbe ceva. Discursul public și acțiunile din cazul președintelui Consiliului Județean Argeș, Constantin Nicolescu, au arătat foarte clar că liderul PSD va lupta pentru ei (și baroniile lor) cu toate armele. Iar protocolul semnat ieri cu PNL, așa zisa Uniune Social-Liberală (USL), consfințește acest lucru: domnul Victor Ponta le-a garantat celor 17 președinți de Consilii Județene că vor candida din partea USL pentru un nou mandat.

Lipsa presiunii, erodarea imaginii PDL și eliminarea concurenței cu PNL, prin semnarea protoculului, pun punct oricărei idei de modernizare și reformă în rândul PSD. Obiectivul rămâne foarte clar: preluarea puterii. Iar acest lucru pare a fi în acest moment posibil și fără o dureroasă și riscantă operație internă.

De asemenea, domnul Crin Antonescu poate răsufla ușurat. Cel puțin la nivel de protocol, există promisiunea menținerii cotei unice de 16%. Cu câteva concesii social-populare (altfel bi