Corespondenţă de la Cairo

Viaţa începe să reintre în normal pe străzile din Cairo, însă zecile de mii de oameni strânşi în piaţa Tahrir nu se lasă impresionaţi de gesturile de pace ale lui Mubarak: ori el, ori ei. Chiar dacă Mubarak ar pleca, puterea ar rămâne tot în mâinile armatei care îi este apropiată, cred oamenii.

Pe străzile şi podurile din jurul pieţei Tahrir trebuie să faci slalom printre tancuri şi sârmă ghimpată ca să avansezi. Simţi însă că soldaţii înarmaţi până în dinţi nu mai au de gând să stea cu mâinile în sân, lăsând egiptenii să se omoare între ei. Spaima că susţinătorii lui Mubarak s-ar putea infiltra printre ei îi face pe protestatari să legitimeze şi să percheziţioneze pe oricine.

„Bine aţi venit în Egipt! N-am dormit de patru zile ca să păzesc piaţa", ne bate prieteneşte pe umeri una dintre zecile de „gărzi" civile ale pieţei Tahrir, care te legitimează la fel de riguros ca filtrul de soldaţi. Nu mai au încredere în nimeni. Pe bordurile din piaţă sunt aranjate grămezi de pietre. Este muniţia de război din Tahrir şi oricând se dă alarma, prin bătăi repetate în balustradele de metal din piaţă, oamenii se reped, iau pietrele în mână şi fug spre locul agitaţiei, gata de luptă.

Cairo e strâmb. Lângă rozul Muzeului de Istorie Egiptean stă o clădire de vreo 15 etaje arsă de cocktailuri Molotov, trimise pe numele lui Mubarak. „Nu suntem speriate, avem o singură voce! Du-te Mubarak, toţi egiptenii te urăsc! Mubarak, te aşteaptă avionul. Eşti un trădător al americanilor!", scandează un cor de zeci de femei înfofolite în vălurile lor bej, în timp ce bărbaţii din jur le privesc cu mândrie.

Poporul îl vrea pe Mubarack, dar în anumite condiţii

Totuşi, oamenii au început să mai lase de la ei. Bahaa Elden, care lucrează în publicitate, enumeră alături de prietenul său Muhamad, contabil, trei condiţii în schimbul cărora ar acc