“Pusee antidemocratice pun ţara într-o lumină nefavorabilă în afara graniţelor” a afirmat, cu bataie in directia stiuta, cunoscutul arbitru al calmului politic, fiinta renumita pentru moderatie inca de pe vremea represiunilor anti-studentesti din 1958-1960, omul care l-a primit pe Regele Mihai cu bratele deschise cand a revenit prima oara in tara dupa mai bine de patru decenii de surghiun, cel care nu a avut nimic de-a face cu dezmatul pogromist al minerilor din iunie 1990, nici cu scenariile asurzitoare si aiuritoare despre teroristi, fantasme terifiante menite sa duca la blocarea revolutiei si la fratricid. ”Yogi si comisarul” se intituleaza un volum de eseuri de Arthur Koestler. Acum putem vorbi despre disident si comisar.  Doua arhetipuri existentiale, doua modalitati de confruntare a istoriei, doua viziuni despre relatia dintre scopuri si mijloace.

Ion Iliescu si Vasile Paraschiv au apartinut aceleiasi generatii. Au militat initial in acelasi partid, convinsi amandoi de promisiunile sale egalitariste. Cel dintai a ramas convins de “nobilele idealuri”, cel de-al doilea le-a denuntat drept legende menite sa serveasca unei caste parazitare, o “noua clasa” cum a numit-o un alt mare apostat, disidentul iugoslav Milovan Djilas.  Cand Vasile Paraschiv era torturat de Securitate, Ion Iliescu tinea discursuri la Congresul Educatiei si Culturii Socialiste, adica al imbecilizarii nationale.  Cand Vasile Paraschiv era declarat nebun si supus unor barbare “tratamente” aplicate de psihiatri ce-si calcau in picioare juramantul hipocratic, Ion Iliescu. membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR si prim-secretar al Comitetul Judetean Iasi,  pontifica despre “societatea socialista multilateral dezvoltata”.  Acesta este adevarul istoric, chiar daca Ion Iliescu prefera sa-l invaluie in ambiguitati, sofisme si distorsiuni.  Acum, la un ceas al bilantului, ar fi f