In 2010 s-a discutat mult despre scaderea puterii de cumparare a romanilor, mai ales in conditiile cresterii preturilor, reducerii salariilor bugetarilor si inghetarii pensiilor, iar in acest context s-a spus de nenumarate ori ca dupa Revolutie nu am dus-o niciodata mai prost ca acum.
In ultimii 15 ani, economia romaneasca a trecut prin doua perioade majore de corectare a dezechilibrelor, rezultatul fiind in ambele cazuri scaderea puterii de cumparare a populatiei. Cele doua perioade au diferit insa din punctul de vedere al modului in care a avut loc ajustarea – in 1997 corectarea s-a realizat prin inflatie, iar in 2009 si 2010 prin reducerea cheltuielilor. Sa le luam pe rand, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.
Ajustarea din 1997
Dupa caderea comunismului, economia a suferit un soc, primii 4 ani de capitalism generand o degradare continua a nivelului de trai. Trendul descendent a fost stopat in 1994, salariul real cunoscand o crestere semnificativa in 1995 si 1996, click pe graficul de aici pentru detalii.
Aceasta stopare a declinului a fost insa una discutabila, fiind realizata cu pretul mentinerii sub un control strict al preturilor administrate, companiile de stat fiind nevoite sa vanda produse la un pret care nu mai acoperea costul de productie. Prin urmare, pana la sfarsitul anului 1996, numai rafinariile acumulasera o datorie la banci ce depasea jumatate de miliard de dolari, sau echivalentul a 1,5% din PIB.
In perioada respectiva s-a reusit si o relativa domolire a inflatiei, care a ajuns de peste 150% pe an in 1991-1994, la mai putin de 40% in 1995 si 1996. Costul a fost insa urias.
La inceputul anului 1997, dupa ce CDR a venit la putere, preturile la energie si alimente – preturi care, din considerente sociale au fost tinute artificial jos timp de mai mult ani – au fost liberalizate, consecinte
