In Romania ultimilor douazeci de ani arhitectura contemporana a fost demonizata, majoritatea populatiei avand alergie la “turnuri”, “monstrii din beton si sticla”, “cutiile acelea fara ferestre”. Cu alte cuvinte, oamenii au ajuns sa deteste materialele de constructii noi (beton, otel, sticla) si arhitectura contemporana.
De multe ori, reactia este justificata, daca ne uitam la ororile care au aparut in Capitala si care poarta numele de “cladiri moderne”. Asta nu inseamna insa ca din beton, sticla si otel nu se pot face cladiri extraordinare. Traim in secolul XXI si nu se mai pot face case ca in secolul XVIII.
Tari precum Austria, Italia, Franta sau Germania, unde mergem si ne place, au pastrat constructiile vechi, le-au ingrijit, dar atunci cand au trebuit sa demoleze si sa construiasca altceva in loc, au construit contemporan, arhitectura fiind de cea mai buna calitate.
Pentru obiectivele publice s-au facut concursuri de arhitectura, iar mediul privat a adoptat idea ca “o cladire emblematica va fi mai usor de inchiriat, va atrage mai mult clientii”. Respectand aceste reguli, cladirile noi au devenit simboluri ale respectivelor orase si atrag zeci de mii de turisti anual.
Spre exemplu, Muzeul de arta moderna din Roma, Maxxi Museum, proiectat de celebra arhitecta Zahaha Hadid, a devenit un simbol al Romei (informatii si fotografii pe: http://www.zaha-hadid.com/cultural/maxxi ). Acelasi lucru se poate spune si de Muzeul de arta Moderna din Viena si Kolumba Museum din Koln (http://www.archdaily.com/72192/kolumba-musuem-peter-zumthor/), proiectat de Peter Zumthor, unul dintre cei mai buni arhitectii ai lumii.
De asemenea, in aceste tari s-au construit si cartiere de zgarie-nori care au devenit cunoscute in intreaga lume. Sigur, nu in centrul istoric al orasului, ci acolo unde le era locul.
Va prezentam
