20 de ani şi 6,7 mld. dolari îngropaţi pentru salvarea sectorului minier, dar numărătoarea victimelor umane continuă.
La sfârşitul săptămânii trecute, un inginer şi patru electricieni cu vârste cuprinse între 36 şi 41 de ani au murit în cel mai recent accident din România petrecut într-o mină despre a cărei închidere se discută de aproape un an.
Tragedia de la Uricani, mină deţinută de Compania Naţională a Huilei, scoate însă la iveală 20 de ani de tentative eşuate de reorganizare a unui sector care până acum a înghiţit subvenţii în valoare de circa 6,7 miliarde de dolari, produce pierderi anuale de sute de milioane de euro şi datorii de miliarde, dar care nu se opreşte din făcut victime umane.
"În perioada 1990-2006 statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier (cărbune, minereu şi nemetalifere) suma de 6,3 miliarde de dolari, structurate pe subvenţii pe produs, subvenţii pentru protecţia socială, alocaţii de capital pentru investiţii. În perioada 2007-2009 ajutorul de stat acordat doar pentru industria carboniferă (subvenţii pe produs şi subvenţii pentru protecţia socială) pentru huilă este de circa un miliard de lei şi alocaţii de capital pentru lignit în sumă de 119,3 milioane de lei", au răspuns reprezentanţii Ministerului Economiei la întrebarea Ziarului Financiar privind bilanţul restructurării în minerit.
În ciuda acestor miliarde de dolari cheltuite, minele de cărbuni continuă să ia vieţi, în condiţiile în care statisticile de după 1990 arată că un accident din trei se înregistrează numai în industria extractivă şi circa 60% din totalul accidentelor din această industrie au loc în Valea Jiului.
"Odată cu scăderea cererii de cărbune a scăzut numărul de salariaţi pe ramură, astfel că în anul 1997 erau 129.500 de salariaţi, iar în anul 2010 sunt 21.724 de salariaţi", mai arată datele furnizate de Ministerul Economiei
