Oltchim Râmnicu Vâlcea este un club bogat. Şi, ca orice club bogat care se respectă, plăteşte bine. A reuşit să o ţină în ţară pe Cristina Neagu - ofertată obsesiv de Viborg, cel mai bogat club din lume - după ce i-a dat 150.000 de euro pe an. Aşa au convins-o vâlcenii pe cea mai bună handbalistă din lume să nu plece, şi tot cu mulţi bani au adus-o pe Anja Andersen la Oltchim. Pur şi simplu au scos din buget 200.000 de euro pentru a-i plăti cel mai mare salariu din istoria handbalului românesc unei daneze care are în palmares trei Ligi ale Campionilor. Suma, care cu siguranţă stârneşte invidia unor Lăcătuş sau Andone, ca să-i numim doar pe antrenorii celor mai iubite echipe de fotbal din Bucureşti, poate părea imensă, dar dacă Oltchim va obţine ce şi-a dorit, adică Liga Campionilor, atunci merită fiecare eurocent.

Aşa cum şi Lăcătuş sau Andone ar merita salarii de 200.000 de euro, poate şi mai mult, dacă Steaua sau Dinamo ar avea acelaşi obiectiv, adică Liga Campionilor. Când, însă, obiectivul tău este să recuperezi mulţimea de puncte care te despart de liderul Oţelul Galaţi (sic!) sau să prinzi un loc pe podiumul unui campionat de mai mare râsul, este şi normal să primeşti bani puţini. Trăim într-o economie de piaţă iar fotbalul este o afacere. Câştigi puţin, primeşti puţin. Iar Steaua, să fim serioşi, nu a câştigat mai nimic în ultima vreme, doar a cheltuit.

Pe de altă parte, este adevărat că cei de la Oltchim nu au garanţia că salariul de 200.000 de euro le asigură Liga Campionilor, dar au măcar certitudinea că au făcut tot ce a depins de ei. Iar la întrebarea: "De ce câştigă Anja mai mulţi bani decât Lăcătuş?", răspunsul este uşor: pentru că a ştiut să negocieze mai bine, pentru că nu a venit la club din "dragoste" pentru culori sau de dragul lui Gigi şi, evident, pentru că obiectivul ei este să câştige Liga Campionilor şi nu "Liga lui Mitică". @N_