Teoretic, partidele de la putere ar trebui sa fie inspaimantate de constructia politica nascuta sambata. Potrivit datelor prezentate de Crin Antonescu, USL are o intentie de vot de aproape 70%, procent care ar asigura uniunii nou create sansa unei guvernari hegemonice, asemanatoare cu lamentabilul episod PD-L+PSD.
Practic, insa, aceasta alianta deschide niste oportunitati mari pentru actuala putere si numai de ea depinde daca va sti sau nu sa le valorifice.
PD-L ramane singur pe culoarul de dreapta, singurul aparator al cotei unice si singurul adversar al PSD, ceea ce nu e deloc putin lucru pentru fostul electorat al Aliantei DA grupat acum majoritar in zona nehotaratilor. Cei radicalizati antiBasescu vor inghiti galusca pesedista, insa nu cred ca majoritatea este preocupata atat de persoana presedintelui, cat de acele decizii care ii afecteaza direct viata. Iar clasa de mijloc nu cred ca este deloc incantata sa vada periclitata cota unica, despre care chiar liberalii ziceau candva ca reprezinta motorul cresterii economice si care a fost cheia bunastarii de dupa 2005.
Cei care au convingeri autentice de dreapta nu au niciun motiv sa voteze o alianta dominant de stanga, iar simpatizantii DA dezamagiti de lentoarea anticoruptiei nu au niciun motiv sa voteze baronetul PSD. Cei care au asteptat ani de zile sa scape de Ion Iliescu credeti ca vor vota vreodata o structura politica din spatele careia ranjeste tocmai fostul presedinte, flancat de Dan Voiculescu si Adrian Nastase?
Acest electorat are asadar doua variante: ori va sta acasa, ceea ce inseamna ca la vot va fi reprezentat masiv doar electoratul de stanga, ori se va indrepta din nou, cu dintii stransi, catre PD-L. Care dintre variante va fi preponderenta depinde doar de PD-L.
Democrat liberalii pot sa capitalizeze masiv greseala uriasa a liberalilor, daca,
