V-ati gandit vreodata ca Harap-Alb a fost, de fapt, un tradator? Si ca diferentele de mentalitate dintre Romania si tarile occidentale pot fi deduse din basme? Un tanar student mi-a expus aceasta teorie, iar eu l-am rugat sa scrie despre asta. Urmeaza o corelatie intre povestile copilariei si bolile copilariei capitalismului romanesc.
Multi romani stabiliti in strainatate apreciaza progresele Romaniei intre doua vizite acasa. Sunt impresionati de infrastructura imbunatatita si, in general, de aspectul din ce in ce mai occidental al orasului natal. Invariabil exista insa si un motiv de lamentare: oamenii. Par cu totii sa creada ca, in ciuda schimbarii optice in bine, mentalitatea oamenilor nu s-a schimbat deloc, facand mereu paralele intre acestia si cei din occident. Diferentele rezultate pot fi analizate prin prisma celei mai vechi intelepciuni populare: zicale si basme.
“Romanii se nasc talente si mor sperante”
Zicala sugereaza ca avem potential, dar nu avem un mediu prielnic dezvoltarii acestuia. Una din dovezi o reprezinta romanii secolului XX deveniti celebri in Franta; din pacate prea putini cunosc adevarata origine a acestora. Aceasta tendinta repetitiva a romanului inzestrat de la natura de a pleca peste hotare in cautarea de mai bine se datoreaza in mare parte sistemului care nu i-a oferit si din pacate continua sa nu-i ofere o provocare intelectuala, si nici posibilitatea de a se remarca printr-o competitie onesta.
Nu cautati insa vina numai in comunism. Brain drain-ul a aparut mult inaintea lui. In trecut, artistii si intelectualitatea infloreau la curtile regale sau pe mosiile nobilimii. Cu alte cuvinte: acolo unde existau fonduri si cerere. Boierimea romaneasca din perioada renascentista si iluminista nu s-a incadrat in niciuna din aceste categorii. Ea nu a putut beneficia nici de perioade indelungate de stabilitate si nici nu a
