Marturie cutremuratoare a unei lumi de o violenta si cruditate abominabile, "Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica" creioneaza prin imagini emotionante drama prizonierilor romani, dar si de alte nationalitati, care au trecut prin infernul lagarelor sovietice din cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Autorul, Radu Marculescu, el insusi cazut prizonier, in 1942, la cotul Donului, ilustreaza drama Armatei Regale Romane, supusa unui tratament inuman de exterminare psihica si fizica.
Prin memorialistica sa prind viata personaje care, altfel, ar fi ramas in afara istoriei, pierdute in neantul unei memorii colective care-si refuza recuperarea simbolurilor sale.
Inchis, impreuna cu toata ofiterimea romana, in lagarele de prizonieri rusesti, acesti oameni refuza sistematic sa-si tradeze tara, onoarea, demintatea si, nu in ultimul rand, calitatea de fiinte umane.
Supusi constant unor munci istovitoare, mereu in pericol de a-si vedea sanatatea subrezita printr-o alimentatie mai mult decat insuficienta, aruncati in carcere de izolare la temperaturi ce depaseau cu mult limita suportabilitaii unui om normal, ofiterii romani gasesc resurse nebanuite de a lupta si de a rezista infernului la care erau supusi.
Apar, bineinteles, si personaje de o structura morala indoielnica, cei care, unii de bunavoie, altii nemaisuportand chinurile zilnice, accepta sa colaboreze cu aparatul de represiune NKVD-ist, ajungand chiar sa formeze celebrele divizii Tudor Vladimirescu si Horia, Closca si Crisan, care vor lupta impotriva propriei tari.
Sentimentul care se degaja din intreaga scriere a lui Radu Marculescu este unul de coeziune, de incredere si de respect, prin care ofiterii romani reusesc sa lupte si sa se sustina reciproc, in incercarea de a supravietui, fara a renunta la codul de onoare, unui mecanism de represiune
