Treceam pe stradă când am văzut, într-o vitrină, coperta. Era o revistă a vânătorilor, iar pe copertă era, aşa cum se obişnuieşte, ceva vânat şi un vânător. Omul era îmbrăcat în celebrul costum verde. Purta pălărie şi pozase cu un genunchi pe pământ, lângă fiara răpusă. În mână avea o puşcă cu lunetă, impresionantă. M-am apropiat, pentru că nu îmi credeam ochilor. Se fotografiase, mândru, lângă o biată vulpe.
Am să revin îndată la vulpe şi la vânător, însă nu înainte de a clarifica o chestiune. De ce ne-am ocupa de un animal amărât în vreme ce marile chestiuni ale Naţiunii şi ale Omenirii sunt nerezolvate?
Pentru că există pe undeva o anumită lipsă de sinceritate, de adecvare la real, de responsabilitate şi de modestie. Prin urmare, pentru că există un deficit moral. Observ tot felul de comentatori. Discută ca şi cum ar fi în contact permanent cu Absolutul. Constituţia, regimul politic, ţara, UE, ONU şi NATO, triumful electoral.
Dacă, însă, am privi lucrurile mai realist, am vedea că cei mai mulţi dintre noi, luaţi separat, nu au o influenţă decisivă la nivelul societăţii. Mai grav, mulţi nici nu au soluţii. Iar dacă acestea există, trebuie discutate la un nivel mult mai serios decât acela al "schimbului de opinii".
Să luăm un exemplu. Oricare. Monarhie sau republică? Fiecare are "păreri". Dar câţi au o cunoaştere riguroasă a istoriei, mecanismelor şi consecinţelor acestor două tipuri de regim? Şi câţi pot înclina cu adevărat balanţa către una sau alta dintre opţiuni? Adesea interesul pentru aceste întrebări şi discuţii nu e decât o formă de escapism moral şi politic.
Pe de altă parte, sunt acele situaţii în care fiecare dintre noi are ocazia şi cunoştinţele pentru a face o diferenţă. Un prieten apropiat are un necaz. Un monument istoric ce poate fi reconstruit prin mici donaţii. Realitatea morală respiră prin mii de pori. Acesta este ni
