Monica sau Elena? Aceasta-i întrebarea. În funcţie de răspuns, se va şti dacă în PDL are loc o revoluţie ori o parfumată continuitate umple încăperile din Modrogan. În focul luptelor pentru putere, premergătoare congresului partidului, cuvântul "revoluţie" - la ordinea zilei în Orientul Mijlociu - este rostit de consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, atotcomentatorul vieţii publice româneşti. "Părerea mea este că, pentru o victorie în 2012, trebuie să fie o revoluţie în partid", spune el, analizând evoluţiile actuale din interiorul PDL. De la cine ar putea porni marea transformare, consilierul nu spune, dar lasă să se înţeleagă că de la niciunul dintre aceia care intenţionează să obţină preşedinţia partidului.
Primul dintre ei este Vasile Blaga. Secretarul general al PDL declara că va candida dacă situaţia se va tensiona în partid. Aceasta pare încă liniştită, dar fostul ministru de Interne, susţinut de Adriean Videanu, Radu Berceanu şi alţi reprezentanţi ai vechii gărzi, se află deja pe rampa electorală, de unde avertizează Cabinetul Boc să se ţină de cuvânt şi să înceteze cu măsurile dure, fiindcă "aţa s-ar putea rupe". Într-un cor de aplaudaci ai politicilor guvernamentale, o fluierătură, oricât de anemică, este un act de independenţă, iar la Blaga - "buldogul", cum îl numea preşedintele Traian Băsescu -, un semn că a intrat în competiţie împotriva lui Emil Boc, alt posibil candidat, sau, de fapt, împotriva lui Băsescu însuşi, aşa cum spunea un pedelist.
Secretarul general nu face aşadar revoluţie, ci opoziţie, conduce mişcarea de rezistenţă faţă de ordinele Cotrocenilor, care-i include nu numai pe aşa-numiţii baroni înlăturaţi din executiv, ci şi pe pedeliştii nemulţumiţi de prestaţia preşedintelui şi guvernului, care a prăbuşit partidul în sondaje. Chiar dacă schimbarea propusă de Blaga nu va aduce PDL succesul în alegerile din 2012, aşa cum
