Îndrăgostit de culori, pictorul Marius Turai-che aduce cu fiecare tablou mirajul artei, fie spunând în felul său povestea fără sfârşit a naturii, fie însoţindu-ne pe străzile Craiovei de odinioară sau, pur şi simplu, aducând o parte din frumosul artei zugrăvite pe pânză.

Jocul culorilor l-a prins în mrejele sale în vremea copilăriei. Creioanele, pensulele care se scăldau în acuarele lăsau pe hârtia albă imagini interesante, forme frumoase. Părinţii şi profesorii şi-au dat seama că au în faţa lor un copil talentat, aşa că paşii i-au fost conduşi spre drumul artei zugrăvite pe pânză.

Dumitru Budică şi Magda Buce l-au ajutat să dezlege tainele picturii, pentru ca mai apoi alţi profesori, precum Ilie Marineanu, Ştefan Brădiceanu, să continue să-l ajute pe medicul îndrăgostit de pictură să descopere toate tainele unei lumi care îl atrăsese dintotdeauna.

O lume fascinantă

Uşor, creionul, pensula, acurelele obişnuite, colile albe de hârtie au fost înlocuite cu o pânză, un şevalet, o pensulă adevărată şi uleiuri. Se năşteau primele tablouri, primele opere purtând semnătura omului îndrăgostit de culori. În faţa lor, sentimentele dădeau năvală, căci, odată aşezat la masa de lucru, zeci de întrebări îl invadau. „Atunci când mă apuc de lucru, îmi pun foarte multe întrebări. Mă gândesc ce o să realizez, mă gândesc că acel tablou trebuie să atingă cea mai sensibilă coardă a sufletului celui care se va opri să-l admire, pentru ca mai apoi, când pânza e gata, mulţumirea să-mi umple sufletul“, a precizat medicul pictor.

Un amalgam de sentimente îl învăluie pe creatorul de frumos. Freamătul creaţiei nu-i dă pace şi atunci se aşază în faţa şevaletului, iar muzica nuanţelor îl conduce în lumea minunată a artei. Aşa se nasc tablourile lui Marius Turaiche. „Peisajele sale sunt imnuri murmurate în templul natură, unde preoţii-arbori înalţ