Știrea privind moartea lui Vasile Paraschiv fusese anunțatǎ de mai multe televiziuni; TVR1 i-a fǎcut portretul în câteva imagini, alte canale au dat știrea pe prompter (uneori stângaci; Paraschiv nu a fost "cel mai cunoscut" dizident, cum era scris, căci nu a avut faima lui Goma, de la sfârșitul anilor '70, nici a Doinei Cornea, care a dominat rezistența românească în deceniul nouǎ). Au vorbit despre el, pe blogurile lor, Dorin Tudoran, Vasile Gogea, Vladimir Tismăneanu, vom vedea în curând exprimate şi alte gânduri – cum este articolul anunţat al lui Liviu Antonesei.

Duminicǎ, 6 februarie a.c., la Ploieşti, un mic grup l-a însoțit pe Vasile Paraschiv pe ultimul drum. Să fi fost 70-80 de oameni. În afara familiei și cunoscuți au venit sǎ completeze convoiul "colegi" din rezistența anticomunistǎ internă, precum Iulius Filip, sau externă: Dinu Zamfirescu, fostul director al INMER, reîntors din exilul francez, Doru Braia, refugiat la un moment dat în Germania; personalităţi dedicate memoriei rezistenţei: Ana Bandiana, Romulus Rusan, Ana Ţuţuianu, Doina Jela, care a pregǎtit cărţile lui Paraschiv editate la Curtea veche; lideri ai unor organizaţii de revoluţionari, câţiva tineri cercetători ai istoriei comuniste. Între coroane, nici foarte multe, nici chiar puţine, stăteau pitite una a guvernului, alta a primăriei, fără ca cineva să asume prezenţa oficială. Preoţii au arătat a fi şi ei conştienţi de importanţa dispărutului, ceea ce nu i-a împiedicat să facă gafe. L-au prezentat pe Vasile Paraschiv ca stând umăr la umăr cu fostul mitropolit Bartolomeu Anania, sau l-au asociat cu vorbele declamate d în Parlamentul României de reprezentanta PRM, Leonida Lari,.

Cei care l-au cunoscut pe Vasile Paraschiv, i-au urmǎrit, încurajat ori susținut activitatea știu cǎ istoria înfruntării dintre Vasile Paraschiv şi regim este una dintre cele mai tulburǎtoare ale ultime