Lenuţa şi Arpad muncesc şi locuiesc de 30 de ani pe vârful Postăvarul (1.800 m), la releul de telecomunicaţii al Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii SA. De când muncesc acolo, au făcut doar două Revelioane în oraş. Copiii au fost crescuţi mai mult de bunici, maşina stă aproape numai în garaj. Cei doi coboară rar de pe vârful muntelui, dar duc o viaţă fericită şi lipsită de stresul marilor oraşe
Lenuţa şi Arpad Seveshni iubesc muntele încă de când erau tineri. Nu e de mirare că au avut numai slujbe legate de munte. De 30 de ani tot lucrează la releul radio de pe Masivul Postăvarul (1.800 m), fiind angajaţi ai Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii SA. Cei doi ajung foarte rar prin oraş, ba chiar până şi de Revelion rămân în vârful muntelui. Nu odată s-a întâmplat se nu poată ieşi din casă din cauza frigului şi a viscolului.
Şi-au făcut nuntă
la cabană
Viaţa în vârful muntelui a început bineînţeles, pe munte, acolo unde Lenuţa şi Arpad s-au cunoscut. S-au plăcut, s-au căţărat, au drumeţit şi au ajuns chiar să se căsătorească pe munte, nunta având loc la doi paşi de turnul releului, la Cabana Postăvarul. „Soţia am întâlnit-o aici, pe munte, aici ne-am căsătorit. Copiii i-am avut pe munte de mici, fetiţa de la o săptămână, băiatul de la o lună de zile. I-am crescut după cartea «Mama şi copilul» căci n-aveam pe cine să-ntrebăm. Pe vremea aia nu erau telefoane mobile cum e acum”, îşi aminteşte Arpad.
Le băteau urşii la poartă
La început au fost foarte multe dificultăţi. Urşii se simţeau în staţie ca la ei acasă şi hoţii erau tentaţi de cantităţile mari de metal care se găsesc aici. Cei doi şi-au luat însă trei câini care ţin urşii - dar şi hoţii - departe. „Am avut probleme mari cu animalele sălbatice. Urşii, în general, ne călcau bătătura. Am reuşit să facem împrejmuirea staţiei, dar dup-aia ne călcau şi
