Una din atracţiile Balului din acest an a fost expoziţia obiectelor tradiţionale. Constituindu-se într-un veritabil muzeu al tradiţiilor şi valorilor populare, însuraţii balului au putut admira obiecte de artizanat, costume populare, obiecte de uz casnic nelipsite pe vremuri din gospodăria fiecărul ţăran, expuse de soţii Floarea şi Alexandru Suciu din localitatea Comori. Printre poveştile despre originea obiectelor expuse, cei doi ne-au relatat despre tradiţia însurătorii, a purtării cu cinste a portului popular românesc. “Lumea pe vremuri era îmbrăcată în costum naţional, cum este şi la acest Bal al Însuraţilor de la Gliga. Nu erau îmbrăcaţi cu nădragi, erau tunşi frumos feciorii, puşi la rând nu ca în ziua de astăzi. Deasemenea, când mergeau feciorii la peţit, erau întrebaţi dacă au făcut armata. Dacă da, erau buni de însurat, dacă nu, musai trebuia să facă armata şi apoi putea să meargă să ceară mâna fetei. E mare diferenţă acum, acum nu le mai cer, acum doar se împrietenesc, stau o lună, două, după când le vine rândul, vine alta şi tot aşa. Ce a fost mai demult, nu se mai găseşte, ca şi iarba de la Chiher. Era o vorbă pe vremuri, era un fir de iarbă de leac. Aşa nu se mai găsesc în ziua de azi tradiţiile care au fost pe vremuri, cum nu se mai găseşte acea iarbă de leac”, a precizat Alexandru Suciu din Comori.

Cum se făceau hainele de purtat

“Pe vremuri erau haine de purtat pentru toată ziua, o cămaşă de pânză, şi haine care erau purtate de sărbători şi la biserică. Toate hainele se făceau la râzboiul de ţesut, femeia făcea toată îmbrăcămintea. Ea semăna cânepa, o meliţa, o măcela, o torcea, o punea în război, o ţesea după care făcea pânza şi croia cămaşa. Lucra aproape o jumătate de an ca să facă nişte haine. Făcea haine pentru tot, lipidee de pat, cămăşi, preşuri, practice pentru tot ce trebuia în casă”, a precizat Alexandru Suciu.

@