Unul din subiectele reapărute pe agenda politică şi publică de la Chişinău săptămâna trecută a fost problema aprobării în Parlament a unor recomandări ale Comisiei pentru studierea comunismului, creată prin decret prezidenţial la 14 ianuarie 2010.

Reacţia PCRM nu a întârziat, mass-media controlată de acest partid fiind foarte alarmată în special de ideea interzicerii simbolurilor comuniste, secera şi ciocanul. Au fost intervievaţi câţiva jurnalişti ruşi pe post de „experţi internaţionali", printre care Vladimir Soloviov, cel ce a contribuit în campania din primăvara lui 2009 la şlefuirea imaginii lui Voronin.

Mihail Deleaghin a afirmat, la rândul său, că „cei care vor să interzică simbolurile comuniste, de regulă, simpatizează cu fascismul sau chiar aparţin acestui curent politic". Avem în aceste două cazuri „specialişti" de serviciu ai Kremlinului.

Este o problemă esenţială: dacă ar recunoaşte atrocităţile comise în fostul spaţiu sovietic, Rusia, ca stat succesor de drept al Uniunii Sovietice, nu ar mai putea pretinde la rolul de lider pe care şi-l arogă în spaţiul CSI.

În cadrul şedinţei Comisiei parlamentare pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică din 2 februarie 2011, nu numai liberalii - iniţiatori ai condamnării crimelor comunismului, dar şi - surpriză - democraţii, tradiţional refractari unor asemenea iniţiative- au votat pentru adoptarea unei hotărâri în acest sens.

Alinierea PD la iniţiativa PL este o noutate salutabilă. Prin adoptarea acestei poziţii tranşante faţă de cei cu care cochetau deschis până mai deunăzi, putem deduce că democraţii mizează pe întărirea identităţii lor politice în contrast cu comuniştii mai mult decât au făcut-o până acum.

Pe de altă parte, s-a spus că atitudinea PLDM-ul a fost una rezervată, dar nu cunoaştem în detaliu despre ce e vorba. Dacă e vorba de Legea Lustraţiei, unul din ce