Rămaşi cu aderarea la Spaţiul Schengen în suspensie, ce s-au gândit „ai noştri“? Să înceapă un iureş de arestări exact la vămile cu ţări din afara UE (Ucraina şi Serbia), ca să vadă Europa cât de bine ar urma să fie păzită.
Şi să vadă europarlamentarii nemţi şi olandezi (care au declarat că nu susţin aderarea României la Schengen din cauza corupţiei de la frontierele noastre) cum ne facem noi curăţenie la hotare.
Aceste arestări în grup făcute în ceasul al doisprezecelea seamănă cu dorinţa lui Ceauşescu, pe vremuri, de a îndeplini planul cincinal înainte de termen. Iar dacă voia Ceauşescu, întreprinderile raportau că l-au îndeplinit - şi umflau cât se poate cifrele producţiei. În plus, din câte se observă acum, după arestările masive, se ştia de mult despre felul cum curg şpăgile prin vămile ţării. Cu siguranţă ştiau şi politicienii din ţările care se împotrivesc aderării noastre la Schengen. Cu alte cuvinte, autorităţile noastre aveau de multă vreme în mâini o gogoaşă fierbinte, de care n-au vrut să se debaraseze decât în momentul când n-au mai avut încotro.
Şi au făcut-o în „stilul" caracteristic: cu show la televizor, cu ieşirea promptă (!?) a premierului ca să declare că „aşa e în statul de drept". Nu, nu e aşa. Un stat de drept adevărat aplică legea zi de zi şi pentru toată lumea, nu doar „din când în când" şi „numai pentru unii". Arestările masive de acum arată mai degrabă ca un scenariu de PR prin care UE să fie convinsă că ne facem treaba. Mă tem însă că heirupismul nostru nu mai impresionează pe nimeni. Cine a vrut să se lămurească, s-a lămurit: şi occidentalii pot citi presa noastră, în care au apărut multe ştiri şi anchete despre sistemul de şpăgi (numai în „Adevărul" sunt câteva zeci de articole în ultima vreme).
Sistemul corupţiei din România nu se rezolvă cu un val de arestări pe ultima sută de metri. Aşa încât nu ne ră
