Fostele fabrici şi uzine din Braşov au ajuns mine de materiale reciclabile pentru căutătorii de comori feroase. Pe fosta platformă de Prefabricate de la Metrom, zilnic 40 de persoane sapă cu lopeţi şi târnăcoape sute de metri de şanţuri, după ţevile de canalizare şi cabluri electrice. Pe fosta platformă Steagul Roşu din Noua se lucrează cu cleşti şi bomfaiere, însă de cele mai multe ori efortul e zadarnic: reprezentanţii societăţii îi lasă să taie fierul vechi, iar apoi îi trimit la plimbare şi recoltează ei „producţia”

Unii braşoveni îşi sapă singuri groapa, dar nu pentru a cădea în ea. Este un mod de supravieţuire pentru zeci de braşoveni îngropaţi într-o sărăcie lucie. Zilnic, peste 40 de „cârtiţe” ale societăţii se adună pe fosta platformă de Prefabricate din zona Metrom. Tabăra este înţesată de tranşee ca după război, unele adânci de peste doi metri. „Am doi copii acasă şi n-am din ce să trăiesc. Am fost dat afară de la locul de muncă şi nu mai am unde să mă duc. Din alocaţia copiilor nu ai ce să faci”, ne spune unul din săpători. Nu a vrut să-şi spună numele, deşi nu-i era teamă de autorităţi. Tocmai fusese împrăştiaţi de un echipaj al jandarmilor. După plecarea acestora, el şi cu partenerul lui s-au întors repede şi s-au apucat de treabă: unul la lopată, celălalt la hârleţ.

Au primit undă verde să sape

Căutătorii de fier vechi se adună zilnic pe acest El Dorado al reciclării, cu lopeţi, târnăcoape, hârleţe. O adevărată reţea s-a creat aici: reprezentanţii centrelor de reciclare îşi trimit maşinile în fiecare seară să adune recolta. Pentru fiecare kilogram de fier ruginit cârtiţele primesc câte 70 de bani. „În zilele bune adunăm şi 500 de kilograme, dar de obicei nu treci de 300. În general, seara ajungi acasă cu două-trei zeci de lei noi. Nu ştim cine este patronul, a cui este terenul. A venit odată un domn într-u