Dupa incalzirea facuta duminica de seful statului, de la care am aflat ca nu mai suntem atat de disperati, deci nu mai incasam ultima transa de la FMI, de un miliard de euro, deoarece economia s-a stabilizat si exista premisele iesirii din criza, am fost convins ca nu vor trece 24 de ore si premierul va aduce in fata natiunii motive sa aiba incredere.
Si s-a produs. Nu se putea ca opinia publica sa ramana din sfarsitul de saptamana doar cu vestea coagularii fortelor Opozitiei. Trebuie ca Puterea sa aseze si ea pe masa cate ceva, si Acordul preventiv semnat cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala a venit la tanc.
Dar reprezinta un pretext, si asta deoarece datele intelegerii, care se invart in jurul tintelor macroeconomice, nu sunt accesibile perceptiei cetatenilor de rand.
Din spusele lui Emil Boc, poporul a retinut, daca a avut rabdarea sa-l asculte vreo cinci minute, ca tintele stabilite inseamna "o situatie mai buna pentru fiecare roman din aceasta tara".
Si cu asta, destinatarul s-a putut duce la ale lui, cu speranta. Cine are insa curiozitatea sa cerceteze intregul discurs (exista pe site-ul Guvernului), va fi frapat de o constanta. Tot ce a construit premierul se bazeaza pe "daca". Imbunatatirea nivelului de trai va fi consemnata doar odata cu cresterea economica, care va aduce servicii de calitate si locuri de munca, a precizat Boc. Ceea ce e firesc.
Dar merg mai departe. Premierul a afirmat ca, in ce priveste veniturile, principalele componente ale sistemului fiscal raman nemodificate. Si urmeaza alt "daca": "In cazul in care redresarea economica va crea suficient spatiu fiscal, vom analiza, in a doua parte a anului, posibilitatea reducerii contributiilor sociale (...)".
Apoi, Boc a vorbit de alocarea de resurse suplimentare pentru investitii, pentru absorbtia fondurilor europene. Si
