Din 6.000 de angajaţi, pe platforma siderurgică mai muncesc doar 500 de persoane. Inaugurat în 1979 după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari, combinatul siderurgic, a ajuns, azi, o ruină. Fiare contorsionate într-un peisaj dezolant.

Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată.

Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi. În prezent aici funcţionează o oţelărie electrică şi un laminor. Combinatul din Polonia, construit în acelaşi timp cu cel de la Călăraşi, produce oţel şi astăzi.

Doar 500 de angajaţi

Platforma siderurgică de pe malul Borcei producea, înainte de anii 90, 200.000 de tone de oţel pe an. „ Iniţial aici au fost angajate circa 6.000 de persoane, numărul acestora fiind redus treptat. În prezent, doar 500 de oameni mai lucrează pe platformă.

Dintre aceştia 300 activează la oţelărie, iar 70 la laminor“, a declarat Viorel Dobre, preşedintele Sindicatului Liber Donasid Călăraşi. Imediat după Revoluţie, din combinatul siderurgic au fost privatizate părţile viabile, în prezent existând patru mari societăţi: Sidertrans, Martifer, Donasid, cea mai puternică firmă care produce profile din fier, şi Donalam.

Două comune, sortite pierii

Nicolae Ceaşuşescu avea planuri măreţe cu platforma siderurgică. De visul său însă s-a ales praful. Comunele Ceacu şi Cuza Vodă, aflate la o distanţă de aproximativ 8 kilometri de combinat urmau să dispară de pe hartă.

În locul acestora trebuia să fie extins combinatul care ar fi asigurat o producţie record de oţel. „Aveam cea mai mare turnătorie din ţară, iar la cocserie se folosea cărbune de cea mai bună calitate importat din Polonia, Brazilia