- Editorial - nr. 717 / 8 Februarie, 2011 Ai nostri tineri la Paris invata/ La gat cravatei cum se leaga nodul,/ S-apoi vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor istet de oaie creata"/…/ S-aceste marfuri fade, usurele,/ Ce au uitat pan' si a noastra limba,/ Pretind a fi pe cerul tarii: stele." Stim bine la ce fel de tineri se referea Mihai Eminescu, cu verbul lui taios, precum un brici ascutit. Bineinteles, nu la toti tinerii plecati sa studieze in afara, ci doar la o anumita categorie, precum si acea "canalie de uliti", care nu stateau, deloc, la sufletul celui care scria "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie!", cei care "fac din noapte ziua s-a zilei ochi inchid". Intr-adevar, multi tineri, ca si acum, pe vremea aceea, studiau in capitale europene, precum Parisul, Berlinul, Viena, Roma. Boiernasii moldoveni sau munteni, cu o anumita stare, dornici ca fiii lor sa se instruiasca, invatau, intr-adevar, prin capitalele amintite: Alexandru Ioan-Cuza _ viitorul domn al Principatelor Unite de la 1859, Mihail Kogalniceanu (la Paris si Berlin), Spiru Haret (Sorbona - Paris), Titu Maiorescu (Berlin), Eminescu (Viena), Nicolae Iorga (Paris, Berlin, Leipzig) etc. Generatii de adevarati intelectuali studiau in capitalele amintite (pe banii parintilor!), dar absolut toti sau intors, unii sa pregateasca Revolutia de la 1848, altii sa fie utili tarii lor, in domeniile cultural, economic, artistic etc. Nici macar unul nu a ramas pe meleaguri straine pentru a-i imbogati pe altii, asa cum azi se intampla! A urmat, apoi, generatia Primului Razboi Mondial. Multi dintre tinerii romani, mari patrioti ai acelor timpuri, au luptat cu arma in mana pe fronturile de atunci de prin Galitia, Tirol (Melita), animati, in vartejul bataliilor, de un singur gand: unirea Transilvaniei cu Tara-Mama _ Romania. Ei, cei ai generatiei luptatoare, au grabit actul de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Ba