Mai jos sunt câteva dintre motivele pentru care mă încăpățânez să scriu despre Roșia Montană. Lista e departe însă de a fi exhaustivă. Așadar…

… pe 6 februarie 2011 s-au împlinit 1880 de ani de la atestarea documentară a Roșiei Montane (cea mai veche atestare documentară a unei localități din România). Momentul a fost marcat, în diferite moduri, în mai multe localități din țară și străinătate. Nu însă și de oficialitățile din Roșia Montană. Printr-un comunicat remis presei, primarul Eugen Furdui afirmă că ”Ziua Minerului, sărbătorită în fiecare an în ultima duminică din august este adevărata sărbătoare a locului”.

Că, aproape în fiecare an, Ziua Minerului a fost sărbătorită în altă săptămână (lucru care se poate verifica), ori că Ziua Minerului la Roșia Montană nu s-a potrivit decât arareori cu Ziua Minerului în Valea Jiului sau cu Ziua Minerului în Gorj sunt amănunte care au mai puțină importanță. Pentru că, oricum, Sărbătoarea Sfintei Mucenițe Varvara, patrona și protectoarea minerilor, e pe 4 decembrie. Doar că pe 4 decembrie e cam greu să aduni lumea la un party câmpenesc. Chiar dacă încerci să-i momești cu ”patru mici și o bere”.

Clarificarea semnificației reale a Zilei Minerului și afirmația primarului Eugen Furdui că atestarea documentară a primei localități din România este mai puțin importantă decât un chef cu mici și bere sunt două banale informații pentru care merită să scriu despre Roșia Montană.

… la fel cum merită să consemnez faptul că un grupuleț de blogeri, fără legătură (aparent) unii cu alții, de prin București, Deva și alte localități au considerat că ar fi de interes să relateze despre evenimentele organizate de Ziua Roșiei Montane. ”Bravo!”, am exclamat. Până la urmă, faptul că un grup de blogeri consideră că aniversarea celei mai vechi localități atestate documentar din România reprezintă un subiect de interes, nu poate