Şantierul de restaurare
Angkor, vechea capitală a Imperiului Khmer, a prosperat între secolele al IX-lea şi al XV-lea. Ruinele sale din pădurea Tonlé Sap au fost incluse în 1992 în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Fondat de Jayavarman al II-lea, oraşul s-a dezvoltat în timpul domniei unuia dintre succesorii săi, Indravarman I, când a început şi construirea templelor-munte, simbol al muntelui Meru, considerat axis mundi şi locuinţa mitică a zeilor. În perioada de maximă înflorire, Angkor se întindea pe o suprafaţă de aproximativ 1.000 de kilometri pătraţi şi avea o populaţie de 750.000 de locuitori. Oraşul decade treptat şi este părăsit definitiv către 1431.
Templul Baphuon, unul dintre cele mai mari dedicate zeului Shiva din ansamblul de 272 de edificii de acest fel, întins pe 400 de kilometri pătraţi, a fost ridicat, către 1060, sub Udayādityavarman al II-lea.
Poarta de intrare
Construit în mijlocul unei incinte dreptunghiulare, de 425x125 de metri, cu acces prin „gopuras" (porţi monumentale de intrare), este precedat de un drum din gresie susţinut de piloni, ce trece printre bazinele de apă. Vizitatorii sunt urmăriţi de 54 de monştri şi genii în piatră. Sanctuarul central domină de pe o piramidă dreptunghiulară pe trei niveluri, măsurând la bază 120x50 de metri. Primul nivel este înconjurat de o galerie acoperită cu gresie, deschisă către interior şi către exterior în acelaşi timp, pe care o regăsim şi la al treilea etaj. Galeriile au pavilioane axiale şi turnuri în colţuri
Ridicată la poarta de sud, statuia lui Jayavarman al VII-lea, puternic suveran al oraşului khmer între 1181şi 1219, continuă să vegheze asupra acestui oraş de piatră din jungla cambodgiană.
Ceremonii regale în jungla cambodgiană
Imperiul khmer
În luna aprilie a acestui an, templul Baphuon urmează să fie inaugurat oficial, după o restaurare ce a
