Cel mai comunist dintre comuniștii zilelor noastre locuiește în orașul Basarabilor, într-un apartament de bloc, la câțiva metri de Mânăstirea Curtea de Argeș. Blamat și contestat de unii dar admirat pentru curajul său de alții, tovarășul Gheorghe Ungureanu iși vede cu elan socialist de strategia partidului chiar dacă bolile îi chinuie trupul.

Dacă urci pe Bulevardul Basarabilor spre Mânăstirea Curtea de Argeș n-ai cum să nu remarci steagul roșu cu secera și ciocanul,” uneltele primare esențiale”, ce flutură la ultimul etaj al blocului E2. Altădată ai fi zărit, alături, și o pancartă ce te-ar fi elucidat în caz că te-ar fi măcinat curiozitatea: “Partidul Comuniștilor Nepeceriști. Comitetul Național”.

“Pancarta nu mai e. A luat-o vântul și n-am reușit încă s-o pun la loc. O țin, deocamdată, în camera cea mare !”, se scuză tovarășul (așa cum ține să i se spună) Gheorhe Ungureanu, președintele partidului cu doar opt membrii cotizanți. . Pe fostul profesor de română, în vârstă de 69 de ani, îl chinuie de ceva timp o afecțiune pulmonară ce tot înceacă să-i macine energia pe care și-o dedică construirii socialismului. Are locuința în renovare iar sufrageria, sediul din Curtea de Argeș al partidului, s-a transformat într-un fel de depozit în care stau laolată documente, pancarde, cărți, haine și medicamente.

CEDO i-a dat dreptate

A înființat Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) în martie 1996 dar “justiția contrarevoluționară ” i-a refuzat înregistrarea. Zece ani mai târziu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat țara noastră pentru că instanțele române nu au legalizat Partidul Comuniștilor (Nepeceristi). CEDO a apreciat că statul roman a încălcat Convenția Drepturilor Omului și, implicit, libertatea de asociere, pronunțându-se în favoare partidului. Deși tovarășul Gheorghe Ungureanu ceruse și prezentarea de scuze de căt