Dacă privim Orientul Mijlociu cu ochii juniorului Bush riscăm să avem în faţă o carte cu benzi desenate, în care răii se înfruntă cu bunii şi dreptatea (un concept schilod şi cam opărit) învinge întotdeauna. Povestea adevărată e însă mult mai complicată, iar răii se mai schimbă şi celor buni li se apleacă şi lor de atâta bunătate.

Doar faptul că terorismul musulman (statisticile aparţin americanilor) a ucis mai mulţi musulmani decât nemusulmani ar trebui să ne pună pe gânduri. Să ne amintească faptul că islamul nu înseamnă o singură etnie (iranienii nu sunt arabi, nici malaezienii, nici alţii), după cum nu înseamnă unitate deplină în cuget şi simţiri (dacă spun că sunniţi şi şiiţii se detestă, mă exprim elegant; primii îi consideră pe cei din urmă de-a dreptul necredincioşi).

Istoric vorbind, numărul doi în ierarhia Al-Qaeda, sângerosul Dr. Ayman Al-Zawahiri, provine din Frăţia Musulmană. Dar cine nu provine din Frăţie, care a fost şi a rămas cea mai veche şi mai proeminentă organizaţie din Orientul Mijlociu. Medic pediatru de formaţie, Zawahiri a ajuns la Al-Qaeda (în traducere: "Baza") în doi paşi: întâi s-a desprins de Frăţie, refugiindu-se în Jihadul Islamic Egiptean, o ramură radicală a acesteia, al cărei lider a devenit. Apoi s-a alăturat Al-Qaeda şi, din 1998 până în 2001, a reuşit să-şi afilieze organizaţia lui Osama Bin Laden. Despre Zawahiri cunoscătorii spun că e creierul Al-Qaeda. Fără îndoială că e ideologul mişcării, statut preluat de la Abdullah Yusuf Azzam (asasinat în 1989, la Peshawar, împreună cu cei doi fii ai săi), mentorul comun al lui şi al Şeicului (apelativul lui Bin Laden). Pasiunea lui sunt armele, explozibilii şi… scrisul. Are câteva cărţi stufoase şi multe epistole apologetice. El e cel care - spre norocul conaţionalilor săi - a teoretizat pe larg faptul că Egiptul nu e un loc propice pentru luptele de gherilă, fiind un t